Deocamdata inflatia nu este mare nici in Europa, nici in SUA sau Asia. Ea depaseste anumite cote de ATENTIE in unele tari din Europa Centrala si de Est, dar fara a pune in pericol procesul global de revenire din recesiunea economica.

Graficul ratei inflatiei lunii decembrie 2009 vs decembrie 2008 la tarile din UE
(sursa Eurostat)

Exista tari in UE, care si la nivelul lunii decembrie 2009 fata de luna similara din 2008 au deflatie - o scadere a masei monetare din pietele financiare si deci o scadere a preturilor bunurilor si serviciilor din cosul inflationist (ex. -1.9 Estonia, -2.7 Irlanda, - 1.4 Letonia).

La polul opus exista o rata destul de mare a ratei inflatiei, care va pune presiune pe politica monetara a bancilor centrala ale statelor respective, in urmatoarele luni (ex. 11.3 Islanda, 6.5 Turcia, 5.4 Ungaria, 4.6 Romania, 3.8 Polonia).

Media ratei inflatiei din decembrie 2009 fata de luna decembrie 2008 pentru tarile europene se inscrie in zona 1-1.5%, iar prognoza Eurostat pentru luna ianuarie 2010 este de 1.%.

Graficul ratei inflatiei anului 2009 vs 2008 la tarile din UE
Ceea ce se poate observa este ca la finele anului 2009 sunt tari care au inregistrat DEFLATIE (ex. Irlanda cu -1.3%, Elvetia cu -0.7%, Spania cu -0.3% si Portugalia cu -0.9%).

Pentru Spania si Portugalia nu este o surpriza, cu atat mai mult pentru Irlanda deoarece stim ca au probleme serioase cu deficitul bugetar si implicit cu datoriile publice. Surpriza vine din partea Elvetiei, care este inca in deflatie la nivelul anului 2009, un an la fel de dificil si pentru aceasta tara.

Daca vom privi rata inflatiei la tarile care au avut in anul 2009 (albastru in graficul de mai jos) o crestere semnificativa vom observa ca aceasta este : 16.3% Islanda, 6.3% Turcia, 5.6% Romania, 4.2% Lituania, 4% Ungaria si Polonia).

Comparativ cu anul 2008 rata inflatiei a scazut simtitor in multe tari. Doar in Polonia aceasta s-a stabilizat, iar o exceptie o face Islanda care este singura tara unde inflatia a crescut in 2009 fata de anul anterior de la 12.6% la 16.3%, iar cauza principala au fost datoriile mari acumulate de cea mai mare banca din aceasta tara.

“ÃŽn toamna lui 2008, banii de la cele două guverne europene au salvat economiile a 400.000 de deponenÅ£i - între care zeci de mii de britanici, olandezi ÅŸi germani! - la banca Icesave. Icesave era brandul sub care Landsbanki, cea mai mare bancă a Islandei, a oferit atractive “depozite online” pentru clienÅ£i din toată lumea.

Dar criza de pe Wall Street (septembrie 2008) avea să aducă Landsbanki la faliment, alături de alte două mari bănci locale, Kaupthing ÅŸi Glitnir. Guvernul a naÅ£ionalizat cele trei instituÅ£ii de credit care aveau datorii totale de 9,3 ori mai mari decât PIB-ul Islandei, situat la 16 miliarde USD în 2008″

Fiind vorba Wall Street vom adauga inca un element unde apare influenta unor banci de investitii gen JP Morgan Chase si “parintele acesteia” Goldman Sachs, care au ascuns problemele Greciei timp de 10 ani de zile folosind aceasta parghie pentru a apasa pe umerii tarilor din zona euro si implicit a monedei euro.

Si uite asa vine vremea cand unele tari cu mari datorii pun amprenta pe o zona sau o regiune prin natura relatiilor/schimburilor economice respective. Grecia este un prim exemplu.

Sursa Hotnews :
“Wall Street a agravat criza financiara care a clatinat Grecia si a subminat moneda euro, permitandu-le guvernelor europene sa isi ascunda datoriile. O serie de inregistrari si interviuri arata ca Atena, cu ajutorul Wall Street, s-a angajat intr-un efort de un deceniu in care a “testat” limitele europene in ce priveste datoriile, scrie cotidianul The New York Times”

Probabil ca multi se intreaba de ce trebuie sa ne uitam acum la INFLATIE cand aceasta nu reprezinta inca un pericol pentru investitii.

Ba dimpotriva acum trebuie sa ne uitam mai mult pentru a anticipa unele miscari la nivelul economiilor unor state sau guverne, care se confrunta cu mari datorii publice si care isi fac planuri cum ar putea iesi din aceasta stare.

Dupa opinia mea, marea confruntarea a acestui an, dar si a anului 2011 va fi stabilizarea datoriilor publice ale unor state si mai ales stoparea ori mentinerea unei rate a inflatiei moderate. Teoretic cam asa ar sta problema dar din analiza de mai jos veti observa ca in realitate lucrurile pot sta si altfel.

SUA, marea debitoare a lumii financiare

In ziarul Wall Street Journal, de curand cercetatorii de la alta banca mare americana Morgan Stanley puneau urmatorul titlu ” The Return Debtflation?”, adica “Intoarcerea costurilor datoriei ?” sau mai bine spus rolul FED in crearea/mentinerea unei rate a inflatiei care sa nu duca la cresterea preturilor dar care sa reduca si datoriile publice destul de mari.

S-o luam pe indelete.
Stim ca in prezent datoria publica a SUA raportata la GDP este cea mai mare din istoria acestei tari cu exceptia perioadei celui de al doilea razboi mondial. Daca aceasta tara isi va pastra acest ritm atunci in anul 2020 datoria publica va ajunge la 87% din GDP.

Asa ca in aceste conditii multi analisti se intreaba care sunt implicatiile in stabilitatea fiscala si mai ales in evolutia inflationista.

Probabil ca cineva se va gandi la cum s-a procedat in perioada celui de al doilea razboi mondial si va observa ca pentru a se realiza o STABILIZARE a datoriei publice atunci rata inflatiei va trebui sa fie de 4-6% in urmatoarea decada. Nu trebuie sa uitam ca atunci deficitul bugetar a fost mult mai mic decat cel actual si in aceste conditii rata medie a inflatiei pe urmatorii 10 ani nu poate creste substantial peste 2% pentru a putea pastra datoriile sub control.

Daca vom avea in vedere ca acest deficit sa se pastreze ca cerinta cel mult 3% din PIB atunci rata inflatiei pentru urmatorii 10 ani ar trebui sa fie 6% pentru o stabilizare a datoriei publice.
Se stie ca estimarile pentru anul 2009 a deficitului bugetar sunt de 9% din GDP si este proiectat ca acesta sa ajunga la 5.2% in anul 2020.

Daca vom presupune ca in anul 2011 guvernul SUA isi propune un deficit bugetar de 5.2% atunci pentru stabilizarea datoriilor publice la nivelul actual ar trebui ca rata inflatiei sa fie de 9% in urmatorii ani. Ori daca vom pastra o rata a inflatiei actuala de 2% ar trebui ca deficitul bugetar sa fie de 1% din GDP.

De aceea ar trebui sa fim ingrijorati de atitudinea specialistilor FED de a putea mentine datoriile la acest nivel si de a pastra o inflatie la un nivel rezonabil, sa zicem de 2.5% ca medie pe urmatorii 10 ani. Ei bine, in acest caz, un calcul ne-ar putea conduce la 1% deficit bugetar din GDP.

Asa ca ajungem la un ciclu de evolutie al inflatiei vs deficit bugetar si implicit asupra costului datoriei publice pentru a putea observa politica FED de stabilizare a datoriilor publice.

Credeti ca intamplator economistul sef al FMI Kenneth Rogoff a sugerat FED-ului sa anunte o tinta de inflatie de 4-6% pentru o perioada viitoare limitata ? NIMIC nu este intamplator.

CONCLUZIA FINALA:
Tinta inflatiei unui stat are in vedere mai multi factori. Pe unii ii poti controla daca esti mare putere financiara sau NU, daca depinzi de altii. Acest indicator macroeconomic este important oricand pentru luarea unei decizii de investitii deoarece reflcta politica atat a bancii centrale dar si a autoritatii guvernamentale daca stie sa-si gestioneze bine fondurile.

Ori un stat cu mari datorii publice, cu deficite bugetare istorice si o politica care nu poate controla stabilitatea acestor factori esentiali pentru revigorarea economiei nu prezinta incredere pentru investitori si atunci pietele financiare implicate vor avea de suferit.

Ramane sa monitorizam acest aspect prin care FED isi va dovedi “maiestria” de a mentine datoriile publice la un nivel corespunzator, dar si o rata a inflatiei stimulatoare pentru revenirea economica. In acelasi timp va trebui sa fim atenti la modificarile de politici monetare ale marilor banci centrale din lume, inclusiv ale BNR, care pot determina schimbari importante ale acestor factori.