:: Iancu Daniel ::

Publicat in ziarul Adevarul - din data de Vineri 30 Iunie 2006
http://www.adevarulonline.ro/2006-06-30/Finante/murphy-investitor-pe-bursa_189772.html

Legile lui Murphy ne spun că “întotdeauna este loc şi de mai rău”. Bursa de Valori Bucureşti ne demonstrează că legile lui Murphy sunt adevărate.

Anul 2006 este cel mai traumatizant din istoria recentă, nici în cele mai agitate coşmaruri nu ne imaginam că o acţiune SIF5 ar putea să mai ajungă 1,75, foarte aproape de 1,72 înregistrat în februarie 2005. Acum mă întreb dacă ceea ce se întâmplă seamănă cu 2005 sau cu 1997.

Primele patru luni par trase la indigo cu 2005, avem o creştere la început, urmată de corecţie şi o perioadă de consolidare. În aprilie, investitorii se aşteptau ca bursa să continue pe tiparul anului precedent, adică să continue consolidarea, iar toamna să aducă un trend ascendent cu creşteri peste maximele din februarie. Dar în luna mai începe un al doilea val de scădere, un tsunami care ne duce cu gândul mai degrabă la 1997.

Acum observăm din ce în ce mai multe similitudini cu 1997. Ca şi pe vremea lui Ciorbea, şi acum avem un guvern lipsit de pragmatism, de mult timp deconectat de la realitate, trăind parcă într-un univers paralel. Avem aceeaşi luptă pentru “ciolan” între PD şi PNL şi aceeaşi “eficienţă” în procesul de guvernare.

Îl avem şi pe Sebastian Vlădescu, probabil cel mai slab ministru de finanţe din istoria României. Cota unică - o idee care, pe cât de bună la nivel teoretic, pe atât de prost a fost pusă în practică. Pentru a avea efectele scontate, cota unică trebuia dublată de o stabilitate a mediului de afaceri pentru a atrage investiţii care în final trebuiau să genereze creştere economică. Încă de la învestire, Vlădescu ne-a ameninţat că în două săptămâni avem un nou cod fiscal şi l-am avut în zece luni, probabil dat cu premeditare pentru a nu lăsa deloc timp de dezbateri în parlament. În toată această perioadă, în orice moment, Ministerul de Finanţe avea acelaşi text “În maxim două săptămâni este gata”. Vlădescu se făcea că gândeşte, investitorii se gândeau dacă să investească şi s-au tot gândit până când FED-ul a mărit dobânda şi au dispărut oportunităţile din România.

Instabilitatea nu doar a anulat efectele pozitive ale cotei unice, dar s-a şi întors ca un bumerang împotriva bugetului, motiv pentru care deficitul bugetar este rectificat la 2,5%. În aroganţa lui, guvernul vrea să pară “inteligent” şi nu uită să precizeze că “s-a gândit mult înainte de a lua o asemenea decizie”. Nu am avut nici creştere economică de 6% în 2005, aşa cum era prognozat în programul de guvernare, ci doar 4,1%. La fel şi ţinta de inflaţie pare ceva de domeniul SF, având în vedere dezechilibrele din economie.

Dar sunt şi diferenţe faţă de 1997. Cel mai important este că urmează să ne integrăm în UE. Rămâne de văzut dacă nu cumva vom traduce integrarea în practică în cel mai prost mod posibil, anume noi să contribuim la bugetul UE, dar să nu primim bani din cauza steguleţelor din agricultură. Probabil că la bursă nu se va repeta scenariul 1997, pe care-l doream uitat demult. Dar însuşi faptul că încă suntem bântuiţi de fantoma 97 vorbeşte de la sine despre “direcţia în care se îndreaptă ţara”.

NOTĂ: Daniel Iancu este investitor activ pe piaţa valorilor mobiliare, orice opinie exprimată trebuie considerată şi din acest punct de vedere. Articolul nu reprezintă o sugestie de investiţie. Tranzacţionarea la bursă implică riscuri care nu au fost menţionate in articol.

Publicat in ziarul Adevarul - din data de Vineri 23 Iunie 2006
http://www.adevarulonline.ro/2006-06-23/Finante/unde-este-meteoritul-cnvm-ului_189050.html

Apariţia vieţii inteligente pe Pământ a fost cauzată de un meteorit care a lovit planeta în urmă cu 66 milioane de ani şi a dus la dispariţia dinozaurilor. Fără ajutorul meteoritului, în procesul de selecţie darwiniană, inteligenţa nu ar fi reuşit niciodată să învingă forţa brută a reptilelor care au dominat Terra timp de 140 milioane de ani şi evoluau în specii din ce în ce mai mari.

În zilele noastre, multe instituţii ale statului român trăiesc în mezozoic, iar dinozaurii sunt o frână în evoluţia noastră spre civilizaţie. Având în vedere dimensiunile gigantice la care s-a ajuns, o schimbare nu poate avea loc decât dacă pică un meteorit. O astfel de instituţie este CNVM, care mă duce cu gândul la “seismosaurus”, un diplodoc de 60 de tone, lung de 50 de metri şi un creier cât o nucă. În cretacic, când seismozaurul făcea o mişcare se cutremura pământul; în timpurile noastre, când CNVM trânteşte o reglementare se cutremură piaţa de capital.

Prima problemă este legată de politizarea instituţiei, membrii săi fiind numiţi conform “algoritmului”. Astfel că nu mai surprinde pe nimeni faptul că vicepreşedintele Paul Miclăuş - numit de PNL - este urmărit penal pentru favorizarea infractorului în dosarul liberalului Patriciu. Într-un caz în care acţionarii Vega au fost prejudiciaţi cu aproximativ 30 milioane de euro într-o săptămână, CNVM a fost mai degrabă preocupat să ascundă faptele şi să dea un certificat de bună purtare.

Recent, seismozaurul a bulversat piaţa cu Regulamentul nr. 1, prin care lăsa în voia acţionarului majoritar decizia delistării. Deşi criticile au venit înainte ca regulamentul să fie publicat, CNVM a avut nevoie de patru luni până a scos dispunerea de măsuri prin care şi-a recunoscut greşeala. Să fie vorba de incompetenţă sau de rea intenţie? Dacă a fost vorba de incompetenţă, atunci în mod normal toţi membrii comisiei trebuie să-şi prezinte demisiile. Sau putem vorbi de o acţiune premeditată, şi ar fi cazul ca DNA să înceapă o anchetă care să lămurească pentru cine a fost dat regulamentul?
Seismozaurul ne-a demonstrat că în România legile nu au nicio valoare, oricând se poate veni cu un regulament aberant, care să fie valabil în jur de patru luni, timp în care destinatarul poate profita, urmând ca la final să se închidă la loc portiţa legislativă.

Seismozaurul nu doarme şi, în această săptămână, s-a orientat spre SIF-uri, iar indicele BET-FI a scăzut marţi cu 5,48%. Acum se dau sancţiuni drastice celor care în mod “concertat” încalcă pragul de 1%. O măsură diametral opusă faţă de Instrucţiunea nr. 2 din 2005, prin care impunea SIF-urilor eliminarea pragului. De multe ori am senzaţia că seismozaurul este efectiv beat, având un mers complet haotic: un cutremur la dreapta, un cutremur la stânga. Sau seismozaurul este manipulat - nici n-ar fi greu, la ce creier mic are. Se impune ca DNA să cerceteze cine se află în spatele acestor reglementări contradictorii. De asemenea, DNA trebuie să ancheteze şi tranzacţiile cu SIF-uri din 10 februarie 2005, când indicele BET-FI a urcat cu 9,38% până la ora 13:34, când a fost publicată Instrucţiunea nr. 2 şi au fost oprite de la tranzacţionare. Cine a cumpărat în acea zi - ştiind dinainte mişcarea seismozaurului - a scos un profit bunicel, având în vedere că a doua zi indicele BET-FI a mai urcat cu încă 10,82%. Întrucât ar fi o utopie să credem că CNVM se va autoancheta singură, ar fi cazul ca DNA să lămurească prin ce intermediar s-a efectuat majoritatea tranzacţiilor, cine a obţinut foloase necuvenite şi ce membru din CNVM a furnizat “inside information”?

Dacă justiţia şi-ar face treaba, măcar acum în al doisprezecelea ceas, atunci o anchetă dusă la capăt ar putea fi meteoritul care să ducă la dispariţia dinozaurilor. Altfel, vom privi din Congo cât de mari cresc diplodocii în România.

Publicat in ziarul Adevarul - din data de Vineri 16 Iunie 2006
http://www.adevarulonline.ro/2006-06-16/Finante/transelectrica-prima-listare-la-bursa-dupa-un-an_188192.html

Transelectrica se pregăteşte să vină la cota Bursei, acum fiind în desfăşurarea oferta publică iniţială, urmând ca admiterea la tranzacţionare să se realizeze în luna august. După SSIF Broker, Flamingo şi Vrancart şi o pauză de un an, investitorii şi-ar fi dorit mai mult să aibă parte de cotări din partea companiilor private, dar cum acestea întârzie, investitorii trebuie să se mulţumească cu listarea primei companii din sectorul utilităţilor.

Spre deosebire de majoritatea companiilor care activează în sectoare puternic concurenţiale, Transelectrica deţine monopol pe transportul energiei electrice, fapt care o face atractivă pentru investitorii încântaţi de ideea că pot fi proprietari pe o bucată dintr-un monopol. Cu o activitate stabilă şi fără ameninţarea concurenţei, investiţia în acţiuni Transelectrica este, pe de o parte, mai puţin riscantă, fapt demonstrat atât de ratingul BB acordat de Standard & Poor’s şi Ba1 acordat de Moody’s, cât şi de “percepţia bancherilor”, reflectată prin dobânzile percepute la creditele acordate companiei. Transelectrica plăteşte dobânzi foarte mici, cu marje cuprinse între 0,5% şi 1% peste dobânda de referinţă EURIBOR.

Pe de altă parte, preţurile practicate de companie sunt reglementate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, iar investitorii nu se pot aştepta pe viitor la creşteri spectaculoase ale cifrei de afaceri. Nici sectorul nu are perspective însemnate de creştere, nu sunt motive ca industria sau populaţia să consume cu mult mai multă electricitate în viitor. Drept dovadă, în ultimii trei ani, volumul de energie transportată a crescut în medie cu 2,5%, cifră care pare a fi nesemnificativă faţă de creşterile sectorului bancar, de exemplu. Perspectivele s-ar schimba radical dacă compania va intra pe sectorul telecomunicaţiilor, mai ales că deţine o importantă reţea de fibră optică, dar deocamdată o astfel de discuţie este prematură.

În concluzie, din punct de vedere al activităţii economice, Transelectrica este o investiţie mai puţin riscantă, dar, desigur, şi randamentele sunt mai mici. Pentru bursa românească, o companie cu un asemenea profil este binevenită, mai ales că de la începutul anului vedetele autohtone, SIF-urile, s-au remarcat doar printr-o volatilitate ridicată. Investitorii au astfel posibilitatea de a-şi diversifica portofoliul pentru a diminua riscul investiţiei.

Dar listarea Transelectrica nu este benefică doar Bursei sau investitorilor la Bursă, ori “speculatorilor”, singurul cuvânt prin care este caracterizată Bursa în toate declaraţiile făcute de Sebastian Vladescu, un ministru de finanţe liberal, care nu are habar ce este capitalismul. Din listarea la Bursă, primul beneficiar este chiar Transelectrica, care şi-a propus un plan ambiţios de investiţii, 550 milioane de euro în următorii opt ani, iar o parte din această sumă va fi atrasă prin Bursă. De aceea, cred că ne putem aştepta pe viitor şi la alte emisiuni de acţiuni sau cel puţin de obligaţiuni.

Astfel, Bursa îşi îndeplineşte rolul pentru care a fost creată, acela de a fi un punct de legătură între investitorii care au bani şi vor să-i plaseze şi companiile care au nevoie de bani pentru investiţii, motiv pentru care se listează la Bursă.

NOTÅ: Articolul nu reprezintă o sugestie de investiţie. Tranzacţionarea la Bursă implică şi alte riscuri care nu au fost menţionate în articol.

Publicat in ziarul Adevarul - din data de Vineri 09 Iunie 2006
http://www.adevarulonline.ro/2006-06-09/Finante/bursa-un-supermarket-cu-rafturile-goale_187457.html

Problema principală a Bursei de Valori Bucureşti este numărul mic de companii listate. Statistica arată că nouă emitenţi realizează 90% din volumul tranzacţiilor. Vorbim de celebrele SIF-uri, două companii petroliere şi doar două din cele aproximativ 30 de bănci româneşti. Lipsesc multe, sunt sectoare întregi în economie care nu au reprezentare la Bursă. Bursa pare a fi un supermarket cu puţină marfă în rafturi şi din ce în ce mai puţini cumpărători. Degeaba deplângem că a scăzut numărul investitorilor activi de la 13.000 la 5.000, pentru că, atâta timp cât rafturile continuă să fie goale, nu vor veni nici investitorii.

Faptul că din sectorul privat nu au venit mai multe companii poate fi justificat de mediul economic instabil, cu inflaţie de două cifre, uneori de trei, caz în care este imposibilă realizarea unui plan de dezvoltare pe mai mulţi ani, care să ia în considerare şi soluţia finanţării prin Bursă. Acum am trecut într-o nouă etapă, avem un mediu stabil, inflaţie de o cifră, dar companiile sunt mai degrabă atrase de dobânzile relativ mici la creditele bancare. În mod natural, o să urmeze şi etapa finală, în care companiile româneşti vor descoperi că prin Bursă se pot finanţa mai ieftin decât prin bancă.

Dacă se doreşte a avea o piaţă de capital în România, atunci acum este momentul să o încurajăm. Altfel, companiile româneşti nu vor sta mult pe gânduri şi vor căuta surse de finanţare pe alte burse europene, iar BVB-ul va rămâne o bursă mică, lipsită de importanţă pentru mediul economic. Iar odată cu emitenţii vor pleca şi cei 5.000 de investitori perseverenţi; deja o parte din ei au spart gheaţa şi au investit în acţiuni OMV şi Erste, cotate la bursa vieneză.

Cotarea la Bursă este un eveniment major în viaţa unei companii, nu este o decizie luată peste noapte, iar pentru a încuraja listările sunt necesare măsuri concrete, pragmatice. O soluţie ar fi acordarea unor facilităţi fiscale, o reducere a impozitului pe profit pe o perioadă determinată. Exemplu: în primul an din momentul listării, compania să primească o reducere de 5% a impozitului pe profit: în loc de 16% să plătească 11%, în al doilea an, reducerea să fie de 4%, în al treilea an, de 3%, în al patrulea, de 2% şi în al cincilea, de 1%. Matematic, însumând reducerile, obţinem un total de 15% distribuit pe un termen de cinci ani. Practic vorbind, bugetul de stat nu ar fi deloc păgubit, ci, din contră, ar avea numai de câştigat. În momentul cotării, compania va atrage capital pe care îl va investi în dezvoltarea afacerii, lucru care va duce la creşterea profitului brut şi astfel se va mări baza de impozitare. Mai departe, investiţiile vor genera noi locuri de muncă, vor contribui la scăderea ratei şomajului şi o presiune mai mică pe bugetul de stat. Apoi, investitorii vor tranzacţiona acţiunile cotate şi vor plăti impozit pe profitul realizat.

Lista poate continua, avantajele sunt covârşitor mai multe, comparativ cu o mică reducere a impozitului pe profit. O astfel de măsură, aplicată acum, la momentul oportun, ar putea constitui scânteia care să pună în mişcare un proces ireversibil de creştere a pieţei de capital din România.

Publicat in ziarul Adevarul - din data de Vineri 02 Iunie 2006
http://www.adevarulonline.ro/2006-06-02/Finante/-investiti-in-romania_186728.html

La începutul anului 2006, perspectivele pieţei de capital din România erau foarte bune: companiile cotate raportează creşteri semnificative de profit, o rată de creştere economică superioară ţărilor dezvoltate, un rating de ţară din categoria investiţiilor şi un singur an rămas până la integrare. Un minus la capitolul capitalizare bursieră şi număr de emitenţi listaţi. Dar plusurile erau suficiente pentru a convinge un investitor străin să vină pe bursa română.

Prima surpriză apare în luna martie: parlamentul adopta o lege prin care deţinătorii a mai mult de 1% dintr-un SIF sunt obligaţi ca, în termen de trei luni, să vândă din participaţie dacă “acţionează concertat”. Totul a pornit de la o declaraţie a preşedintelui Băsescu, a urmat un amendament susţinut de CNVM, un vot în unanimitate dat de Comisia pentru Buget-Finanţe-Bănci şi adoptat de plenul Camerei Deputaţilor cu susţinerea guvernului. Astfel am ajuns să avem o lege care încalcă flagrant Constituţia României, articolul 44, “Dreptul de proprietate este garantat”. Un investitor străin care administrează mai multe fonduri de investiţii, care a achiziţionat în mod legal acţiuni SIF pe mai multe fonduri, prin noua lege este obligat să-şi vândă o parte din active.

Un nou şoc se produce în luna aprilie, când CNVM vine cu Regulamentul nr.1, prin care lasă la voia majoritarului decizia delistării companiei. CNVM uita astfel să-i protejeze pe micii acţionari, motiv invocat demagogic în susţinerea legii de limitare a deţinerilor la SIF-uri. Scopul declarat al CNVM fiind absolut stupefiant, se doreşte “încurajarea delistărilor”, fapt care ar putea duce la dispariţia Bursei de Valori Bucureşti. Un investitor străin învaţă că şi atunci când există o lege bună, în speţă Legea 297 pe 2004, se poate veni cu o reglementare peste noapte care să aducă prejudicii pentru sute de mii de acţionari minoritari.

Bomboana de pe colivă este pusă chiar de ministrul de finanţe, Sebastian Vlădescu, care le sugerează investitorilor să-şi facă exitul de pe bursă până în 2007, în cazul în care sunt nemulţumiţi de noul cod fiscal. Dacă investitorii se plângeau că au avut parte doar de promisiuni, nu şi de fapte, acum, cu un guvern liberal, nici măcar la nivel declarativ nu mai este încurajată piaţa de capital. Ce ar înţelege un investitor venit de peste Ocean, unde bursa are o istorie de 214 ani?

După cele trei cutremure bursiere din primăvara acestui an, investitorul străin sesizează, în final, care sunt şi riscurile asociate pieţei de capital din România. Se confirmă încă o dată axioma care stabileşte corelaţia dintre oportunităţi şi riscuri, iar acum investitorul străin înţelege sensul sintagmei “investiţi în România”.