:: Iancu Daniel ::

Publicat in ziarul Adevarul - din data de Vineri 26 Mai 2006
http://www.adevarulonline.ro/2006-05-26/Finante/impozitare-irationala_186002.html

Un lucru poate fi făcut în două moduri: ori bine, ori prost. Modul în care a înţeles guvernul să impoziteze piaţa de capital este un bun exemplu de lucru prost făcut din toate punctele de vedere. Personal, nu sunt împotriva impozitării cu 16% a profitului din tranzacţiile la bursă, spun doar că momentul şi modul în care a fost făcut este cât se poate de nepotrivit.

Aferent anului 2006, investitorii la bursă vor plăti un impozit de 16% pe profit, dar veniturile obţinute pot fi considerate ca fiind neglijabile pentru bugetul de stat. Mai mult decât atât, din februarie până în prezent, bursa s-a înscris pe un trend descendent, iar investitorii pierd bani, nici vorbă de profit sau impozit încasat la buget. Guvernul s-a grăbit să impoziteze piaţa de capital, dar a uitat pur şi simplu să ia şi măsurile necesare ca, prin listări ale unor companii de stat, de mult promise la bursă, să aducă un plus de capitalizare, piaţa să se dezvolte şi, desigur, să se obţină la buget venituri care să însemne ceva.

Decizia de a impozita cu 16% piaţa de capital nu are un scop firesc, acela de a creşte veniturile la buget. Scopul este unul pur electoral, populist, iar cei 99.94% din români care nu investesc la bursă se vor bucura pe principiul românesc “să fie impozitată şi capra vecinului”. Se uită faptul că, prin bursă, companiile se finanţează, iar cu banii obţinuţi realizează investiţii, se creează locuri de muncă, ceea ce implică o scădere a ratei şomajului.

Iar cum un lucru început prost nu poate continua decât şi mai prost, ne putem aştepta la un scenariu asemănător Poloniei, care a mărit acest impozit în urmă cu doi ani, iar acum guvernul de la Varşovia promite că îl va micşora. şi la noi, piaţa de capital se va dezvolta şi singură, în mod natural, chiar şi fără ajutorul guvernului, dar cu o viteză de creştere mai mică. Poate că peste cinci ani vom avea un milion de investitori la bursă (5% din populaţia României), iar atunci, tot în scop electoral, partidele se vor bate în programe de micşorare a impozitării pieţei de capital şi ne vor explica ce mare atenţie acordă bursei şi cât de mult vor să sprijine investiţiile. Iar această relaxare fiscală va veni chiar în momentul în care impozitul începe să-şi facă efectul pentru care se susţine acum că a fost introdus, acela de a genera venituri la buget.

Un lucru bine făcut, într-o realitate virtuală desigur, ar fi presupus menţinerea unei impozitări scăzute, atât timp cât piaţa de capital rămâne subdezvoltată, simultan cu introducerea la cotă a mai multor companii care să ducă la creşterea lichidităţii. Apoi guvernul ar fi introdus impozitarea când bursa ajungea la maturitate, moment în care veniturile din impozit ar fi fost semnificative pentru buget. Aceasta este varianta pragmatică, optimă pentru veniturile bugetare, dar are marele dezavantaj politic că este nepopulară în ambele momente, şi la început când numărul celor care investesc la bursă este foarte mic, şi în momentul introducerii impozitului, când numărul investitorilor este mare.

Publicat in Banii Nostri - Romania Financiara - anuar 2006

Printr-o asociere stângace, “jucator la bursa”, duce cu gandul la “jucator la loto”. Mulţi învata pe propria piele ca bursa nu este loto, iar lectia ii costa scump. 

Alţii confunda bursa cu un sport extrem, vor senzatii tari tranzactionand la bursa şi se conving apoi ca această “distracţie extremă” le goleşte buzunarele. 

In cazul unui pariu sportiv cu cota 2, pariorul are sanse 50%-50% sanse de a castiga 1 leu sau de a pierde 1 leu. In tranzactiile la bursa, unde se intalnesc practic 2 persoane cu opinii diferite, de multe ori sansele nu sunt 50%-50%, ci mai degraba ceva de genul 40%-60% sau chiar 30%-70%. Sanse mai mari vor fi de partea persoanei care are a studiat mai atent compania, graficele sau are mai multa experientata. Interesant este ca partea cu 30% sanse de castig in momentul efectuarii tranzactiei va trai cu senzatia ca de partea ei sunt cele 70% si abia mai tarziu va observa greseala facuta. De multe ori se intampla, din cauza norocului, ca partea cu 30% sanse sa castige ceea ce ii va crea o impresie falsa asupra propriilor forte, iar pe termen lung va avea tendinta de a se expune la riscuri mult mai mari.

Cel mai mare inamic al investitorului la bursa sunt propriile emotii, gresim atunci cand privim lucurile subiectiv si nu obliectiv, atunci cand trairile sentimentale precum frica sau lacomia ne influenteaza deciziile. Bursa este si un exercitiu de perceptie a realitatii, trebuie sa vedem realitatea exact asa cum este si nu cum am vrea noi sa fie. Ca regula de investitie este total contraindicat sa “te indragostesti de o actiune”, desi de multe ori exista tentatia, un investitor de succes la bursa trebuie sa aiba putearea de a analiza rezultatele financiare si graficele in mod obiectiv, “la rece”, fara a include sperante desarte.

Warren Buffett, cel mai mare investitor la bursa, a publicat un set de regululi dupa care s-a ghidat in procesul de investitie. O sa mentionez doar prima regula: “trebuie inteleasa foarte bine afacerea”, o regula care este foarte simpla si fireasca am zice, dar pe care in mod surprinzatori multi nu o respecta. Reprezinta de fapt primul lucru in procesul de analiza a companiilor cotate, iar fara o intelegere a afacerii investitorul nu ar sti cum sa cuantifice stirile aparute in piata. Doar intelegand afacerea investitorul poate realiza estimari asupra impactului unei stiri pozitive, sau negative, poate raspunde la intrebarea „cum vor fi afectate rezultatele financiare viitoare ale companiei?” element esential in evolutia a pretului. Pe de alta parte “intelegerea afacerii” il ajuta pe investitor sa-si stapaneasca emotiile, frica, lacomia, sentimente umane de altfel, dar care nu ar trebui sa se manifeste in intervalul orar 10:15-14:15.

La vanatoare de actiuni 

Am putea considera ringul bursier ca fiind un teren de vanatoare. Investitorul la bursa este un vanator care se lupta cu lei. Un investitor care si-a facut bine lectiile, a studiat compania, este echivalent cu un vanator dotat cu o pusca performanta, intrucat cea mai buna arma a investitorului este studiul. Un astfel de vanator nu va avea emotii la aparitia leului, isi va stapani mult mai bine frica si se va lupta cu leul, se va simti stapan pe sine avand pusca la el. Pe de alta parte un vantor inconstient care pleaca la vanatoare de lei cu cutitul este echivalent cu un investitor care cumpara actiuni fara a studia compania, doar pe zvonuri sau confundand bursa cu loto. In cazul vantorului cu cutitul cred ca ar fi chiar benefic daca s-ar manifesta sentimentul de frica, chiar daca nu va reusi sa vaneze lei cel putin ar ramane in viata.

Si daca acceptaţi o recomandare, studiaţi temeinic actiunile cotate, rezultatele finaciare, graficele, psihologia bursei, intr-un proces de autoeducare continua. Intodeauna sa descoperiti ca pot exista si arme mai inteligente, intrucat numai cu o pusca performanta o sa puteti vana lei.

Publicat in ziarul Adevarul - din data de Vineri 19 Mai 2006
http://www.adevarulonline.ro/2006-05-19/Finante/capitalism-cu-mentalitati-comuniste_185212.html

Încotro ne îndreptăm? De unde venim? Unde am ajuns? Ne îndreptăm spre capitalism, venim din comunism şi suntem deocamdată în “perioada de tranziţie”. Dar cât mai avem de parcurs din drumul spre capitalism?

Un aspect important, menţionat şi de Comisia Europeană, este mentalitatea. Oare câţi români înţeleg ce înseamnă capitalismul? Putem aproxima numărul celor care înţeleg capitalismul în funcţie de numărul investitorilor la Bursă, întrucât cineva care nu ştie rostul pieţei de capital nu are cum să înţeleagă capitalismul.

La BVB sunt 13.000 de investitori activi care, bineînţeles, ştiu rolul Bursei. Presupunând că la fiecare investitor există încă 20 de oameni care înţeleg Bursa, dar din diverse motive nu investesc, ajungem la un număr de 260.000 de persoane. Ar însemna că doar 1% din populaţia României are habar de capitalism, iar 99%, nu. Rezultatul este atât de şocant încât mă gândesc că, am greşit la calcul, aşa că o să presupun că la un investitor la Bursă există alţi 100 care înţeleg Bursa şi am ajunge la un procent de 5%. Chiar şi aşa, calculul arată că, din punct de vedere al mentalităţilor, mai avem mult drum până în capitalism, atât timp cât 95% din populaţie nu au habar ce este capitalismul.

Schimbarea de mentalitate s-ar putea realiza printr-un program de promovare a investiţiilor la Bursă şi, odată cu înţelegerea Bursei, românii vor înţelege şi capitalismul. Rămâne doar să se găsească cineva care să susţină acest lucru, întrucât politicienii par mai degrabă preocupaţi cu mărirea impozitului pe investiţiile în piaţa de capital. Chiar dacă acest impozit nu va aduce venituri care să însemne ceva pentru buget, dar are avantajul politic de a fi o măsură populistă, cei 95% care nu au habar de capitalism vor spune: “Bine le-a făcut la şmecherii ăia de speculanţi la Bursă”.

Politicienii români nu au ajuns încă la stadiul de a gândi pe termen lung, asemenea unui jucător de şah care calculează trei, patru mutări în avans. Mereu calculul politic a fost făcut pe termen scurt şi foarte scurt. Iar pe termen scurt acesta arată că: 1. la Bursă sunt puţini investitori, doar 0.06% din populaţia României, procent neglijabil într-o cursă electorală; 2. investitorii la Bursă sunt persoane active, informate, inteligente, cu studii superioare, motiv pentru care un politician trebuie să depună un efort intelectual semnificativ mai mare pentru a obţine voturile acestei categorii; 3. populaţia urbană, cu studii superioare, are cea mai mică rată de prezenţă la vot. În concluzie, investitorii la Bursă sunt puţini, nu prea merg la vot şi sunt foarte greu de convins. Atunci de ce să fie băgaţi în seamă de politicieni?

Astfel, avem un cerc vicios perfect, politicienii nu găsesc niciun interes în a sprijini piaţa de capital, motiv pentru care mentalităţile nu se vor schimba. Cu greu vom ieşi din acest cerc vicios; ar trebui să găsim în România politicieni care să gândească o strategie pe termen lung.